In anul 1807, banul Dumitrache Ghica cumpara de la boierul Ianache Mavrodin o mosie de 1.500 de hectare in imprejurimile Bucurestiului. Urmand exemplul fratelui sau mai mare, Grigore D. Ghica, care isi cladise, in 1822, un palat pe malul lacului Tei, Alexandru D. Ghica a construit o resedinta de vara la Caciulati, sat intre Balotesti si Caldarusani

Aleea spre palat este strajuita de tei seculari, cladirea fiind situata in mijlocul unui parc intins pe 15 ha. Palatul cladit intre 1830-1834 are fatadele sobre, iar decoratiile simple. Parterul inalt este marcat prin bosaje puternic reliefate. Braul si cornisa corpului principal sugereaza orizontalitatea cladirii si impart fatadele in registre verticale egale.

Etaj are numai partea mediana a palatului, in decros fata de restul cladirii. Frontonul si stalpii angajati incadreaza cele trei ferestre ale fatadei de sud. Fatada de nord, dinspre lac, este o rotonda in semicerc, ale carei ferestre mari sunt incadrate de stalpi angajati. Celelalte doua aripi sunt simetrice, avand doar parter si demisol.

Intrarea principala

Accesul in palat se face prin doua scari din piatra despartite intre ele, care se intalnesc formand o terasa. Holul principal este inalt, avand 16 coloane din marmura verde si rosie grupate cate patru. Imediat cum se intra in holul parterului, langa cele doua ferestre din stanga si din dreapta intrarii, doua scari din lemn urca la etaj.

Interiorul parterului si al demisolului sunt despartite "in toata lungimea de un coridor in care dau toate incaperile". Din holul de la parter se intra in salonul mare, din care se iese direct pe terasa dinspre lac. Salonul in semicerc are patru ferestre mari, ca si la etaj fiind luminat de doua "policandre, in forma de roata aurita". In colturile de langa usa erau doua sobe Meissen cilindrice mari, albe, iar de-a lungul peretilor erau asezate oglinzi venetiene, canapele si fotolii Empire.

Din salon se intra in aripa stanga, prima incapere fiind sala de mancare, candva de biliard. In aripa dreapta a palatului era apartamentul domnului, prima camera fiind biroul, iar urmatoarea camera de dormit. Biroul avea pe un perete un rastel cu numeroase arme. De cealalta parte, langa o canapea Empire era biblioteca, cu "vechi tiparituri romanesti" si carti in franceza. Dupa obiceiul vremii si gandindu-ne la palatul Ghica Tei, si acest palat trebuie sa fi avut unii pereti acoperiti de fresce, care insa nu s-au mai pastrat.

La etaj, din holul cu trei ferestre se intra in doua camere in semicerc, care ulterior nationalizarii au fost compartimentate. Tot din holul parterului o scara din lemn duce spre fosta "sufragerie a demisolului umpluta de plante ca o sera".

Reparatii si consolidari

In curtea de onoare s-a pastrat un "havuz neoclasic cu trei cupidoni", iar in gradina dinspre lac un "havuz care arunca apa pompata din lacul din vale". In parcul palatului mai erau: o casa de musafiri, o sera de flori, un chiosc, cladiri pentru rezervorul si pompa de apa, patru grajduri, "Vila rosie", o magazie pentru grau, o remiza pentru trasuri si doua ghetarii. Frumoasa sera cu ferestre mari, cu plante exotice, care impodobeau vara sufrageria si terasele, era ingrijita de un gradinar francez.

Palatul a fost reparat si consolidat in anul 1924. In anul 1948 fiind donat Academiei Romane in administrarea careia se afla si in prezent. Oglinzile venetiene, mobilierul, tablouri, firmane, manuscrise vechi au disparut, palatul a ramas doar cu umbrele si amintirile sale de altadata.

In anul 1939

Derek Patmore scria: "Era fermecator sa stam la umbra copacilor cu gazda noastra, care e o batrana doamna ce prezideaza asupra mesei incarcate cu un simt al demnitatii si al fastului ce aduceau aminte de eticheta timpurilor de demult (...) Intreaga casa mi-a amintit de petrecerile campenesti din secolul al XVIII-lea. Inauntru, camerele fusesera pastrate asa cum erau ele in vremea ultimului print domnitor si marele salon semicircular cu mobilier Empire, impreuna cu candelabrele si draperiile sale".

O zi la palatul Ghica

Hagi-Mosco scria: "Dimineata la ora 8 se lua cafeaua cu lapte in gradina, intr-un chiosc acoperit, de fier (...) strajuit de o statuie de fier care avea un ulcior in mana. Era botezata Ă«La dame de ferĂ» (...) Mesele isi aveau regula lor. La 12 dejunul, la 7 si jumatate seara pranzul. Se anunta prin danganitul unui clopot, asezat in gradina din fata, langa scaune si mese, loc de adunare dupa asfintit. Mancarea se aducea pe un carucior cu tava cu carbuni. La ora patru se aducea in salon tava cu dulceturi si racoritoare, cu apa de la gheata".

Peluza dinspre lac era un spatiu intins, unde se juca croquet. Iar "lacul isi avea farmecul lui, inchis intre doua dealuri mai ridicate, de o parte gradina, de alta padurea; cu insulite de papura (...) brazdat de nuferi", povesteste Emanoil Hagi-Mosco